Bijuteria contemporană se află la răscurcea dintre artă și tehnică. Imaginația, estetica și simțul artistic se combină în mod coerent cu geometria, tehnica, precizia și siguranța pe care o oferă matematica. Liniile și volumele nu apar din senin, sunt produsul unei munci intense de creație, rezultatul unui echilibru fin între dimensiuni. Forma finală este rezultatul unui proces complicat, care implică o mulțime de schițe, de încercări, pornind de la decupaje de hârtie, prototipuri din plastic, lemn sau rășini, o muncă care nu întotdeauna dă roade imediate. Uneori, anumite proiecte sunt abandonate și reluate după săptămâni. folosind alte abordări.
Există și simboluri universale, la care forma este stabilită, unde nu este nevoie decât de un proces destul de anevoios de echlibrare a dimensiunilor, astfel încât bijuteria finală să fie bine proporționată, să iasă în evidență și, bineînțeles, să nu aibă defecte structurale, să reziste în timp. Ea nu trebuie să fie fragilă, să nu jeneze atunci când este purtată și să nu fie anonimă.
